Iacob 2:14-26

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁴ Fraţii mei, ce-i^(A) foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? ¹⁵ Dacă^(B) un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele ¹⁶ şi unul dintre voi le^(C) zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? ¹⁷ Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. ¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi^(D) eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi^(E) dracii cred… şi se înfioară! ²⁰ Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? ²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când^(F) a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? ²² Vezi că^(G) credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. ²³ Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a^(H) crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”, şi el a fost numit „prietenul^(I) lui Dumnezeu”. ²⁴ Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ Tot aşa, curva Rahav^(J) n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? ²⁶ După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.