Add parallel Print Page Options

M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, şi I-am făcut următoarea mărturisire:

‘Doamne(A), Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Noi(B) am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. N-am ascultat(C) pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti(D) drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine(E), da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!

Read full chapter

M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, şi I-am mărturisit, zicând:

„O, Stăpâne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Cel Ce păstrezi legământul şi îndurarea[a] faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale, am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile şi orânduirile Tale. Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeţii, care vorbeau în Numele Tău regilor noştri, prinţilor şi strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară.

De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, şi nouă se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice ţară unde i-ai izgonit din pricina necredincioşiei lor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine. Doamne, nouă se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, regilor noştri, căpeteniilor noastre şi strămoşilor noştri, căci am păcătuit faţă de Tine!

Read full chapter

Footnotes

  1. Daniel 9:4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte

15 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos(A) pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume(B), aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit(C), am săvârşit nelegiuire. 16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta(D), abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele(E) Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor(F) părinţilor noştri sunt Ierusalimul(G) şi poporul Tău de ocara(H) tuturor celor ce ne înconjoară. 17 Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea(I) Domnului, fă(J) să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit(K)! 18 Pleacă(L) urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte(M) la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele(N) Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine(O), Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!’

Read full chapter

15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu braţul Tău cel puternic şi Care Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi, noi am păcătuit şi am fost răi. 16 Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ţi, Te rog, mânia şi furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor şi fărădelegilor strămoşilor noştri, a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor ce ne înconjoară!

17 Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui şi, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze faţa Ta peste Lăcaşul Tău devastat! 18 Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează şi nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“

Read full chapter